CIUPERCĂ, ciuperci s. f. 1. Nume dat unor specii și varietăți de plante criptogame, comestibile sau otrăvitoare, formate dintr-un picior și o pălărie cărnoasă, purtătoare de spori (Agaricus). Dă-mi voie să fac un menu pentru amîndoi. Cunosc toate specialitățile casei. De exemplu... niște ciuperci cu smîntînă. C. PETRESCU, C. V. 64. Sarbezi la față și sbîrciți, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte în toată viața lor. CREANGĂ A., 126. După ploaie răsar ciupercile. ◊ Expr. (Atîta) pagubă (sau jaf) în ciuperci! = (în ironie) în mare pagubă! nu o nici o pagubă! De m-o răpune și pe mine, atîta jaf în ciuperci; căci n-are cine să plîngă după mine. ISPIRESCU, L. 342. Doar n-am mîncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1) pe care se întinde ciorapul cînd se țese. 3. Fig. (Batjocoritor) Pălărie sau căciulă veche, mototolită și turtită. Ia-ți ciuperca din cap!