ciupitură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: ciupi + -itură] 1-12 Ciupire (1-12). 13 (Ccr) Bucățică (sau cantitate mică) ciupită din ceva. 14-15 Semne lăsate de variolă sau de bube. 16 Semn care rămâne în urma unei pișcături. 17 (Înv) Sistem de tăiere din loc în loc a arborilor dintr-o pădure.