CIVILIZÁȚIE (< fr.) s. f. 1. Ansamblul valorilor de natură utilitară susceptibile de a fi aplicate totalității speciei umane în vederea satisfacerii unor nevoi materiale, de confort și securitate. C. implică un ansamblu de cunoștințe și tehnici necesare pentru a stăpîni natura și a organiza viața socială, ideea de progres material și cultural, un ideal de viață umană în societate. ◊ C. primitivă = mod de viață specific grupurilor mărginașe și închise, caracterizat prin ignorarea scrisului, a tehnicilor elementare de producție și lipsa organizării politice. ◊ C. modernă = societatea contemporană caracterizată prin urbanism și și industrie. ◊ C. industrială sau tehnică = societate în care industria fiind forma caracteristică de producție, întreaga viață socială este supusă unui program specific de raționalizare. 2. Ansamblul fenomenelor sociale, morale, religioase, artistice, științifice și tehnice proprii unui popor și transmise prin educație (ex. c. greacă, c. chineză, c. occidentală). V. și cultură.