claie sf [At: BIBLIA (1688), 44 / V: (reg) clane / Pl: clăi / E: bg, srb кладния] 1 Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei conică. 2 (Reg) Grămadă mare de lemne așezate în formă conică și destinate arderii pentru a se obține cărbuni. 3 (Pex) Fân sau cereale care încap într-o claie (1). 4 (Fig) Mulțime, îngrămădire dezordonată de lucruri sau ființe. 5 (Îvp; îe) ~ mare și fân rău Om înalt și prost. 6 (Îe) ~ peste grămadă îngrămădire dezordonată. 7 (Îvr; îae) Belșug. 8 (Buc; îs) ~ de ouă 30 de ouă vopsite. 9 (Îrg; îs) ~a Domnului Joc de copii în care copiii se răstoarnă unul peste altul.