CNEAZ, cneji, s. m. 1. (În orînduirea feudală, la noi și în țările slave) întemeietor și șef al unui stat; stăpîn ereditar peste un teritoriu, cu privilegiu regal sau domnesc. V. chinez. 2. (Mai ales în Mold.; învechit și arhaizant) Șef al unei provincii din Rusia veche, prinț; p. ext. prinț romîn (cu relații în Rusia veche). În anii 962-972 au loc pe teritoriul patriei noastre expedițiile cneazului din Kiev Sveatoslav. IST. R.P.R. 56. La ce va fi cugetînd așa de mult și de ce va fi grăind așa de încet cu alții acel cneaz subțiratic, cu obraz de ceară și bărbuță rară? SADOVEANU, J. 12.- Pl. și: cnezi (NEGRUZZI, S. I 105).