coceán m., pl. enĭ (vsl. kočanŭ, rus. kóčenĭ, kočan, cĭocan de varză, sîrb. kočanj, mez de fruct, bg. alb. turc. kočán, ung. kocsan, ngr. kotsáni, tulpină. V. cĭocan 1). Sud. Strujan, cĭocan, cĭoclej, cotor de păpușoĭ: o casă învălită cu cocenĭ. Cĭocan (mez) de varză. Trans. Cocean căpresc, cinsteț.