codice, codice s. n. 1. (Înv.) Cod. 2. Manuscris miscelaneu care cuprinde texte vechi; codex, cod. ◊ Codicele de la Cohalm = manuscris de texte profane și religioase apocrife din sec. 16, descoperit la Cohalm, azi Rupea, jud. Brașov. Reprezintă un monument de limbă veche românească. ◊ Codicele Teodorescu = manuscris de texte religioase apocrife din sec. 16, monument de limbă veche românească. ◊ Codicele voronețean = manuscris românesc de la începutul sec. 16, descoperit la m-re Voroneț în 1871. Cuprinde unul dintre cele mai vechi texte românești cunoscute (fragmente din Faptele apostolilor, traduse din slavonă), scrise în grai rotacizant în Maramureș sau în nordul Ardealului. – Din lat. codex, -icis.