combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (Îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.