combinație sf [At: LB / V: (iuz) ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr combinaison] 1 Îmbinare. 2 (Chm) Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă. 3 (Ccr) Substanță obținută în urma unei combinații (2). 4 (Îe) A intra în ~ cu cineva A se asocia cu cineva. 5 (Fam) Aranjament. 6 (Muz; înv; îs) Tonuri de ~țiune Tonurile secundare care apar între tonurile primare. 7 (Îs) ~țiune diferențială Diferența dintre vibrațiile tonurilor primare. 8 (Muz; înv; îs) ~iune sumară Combinație rezultată din suma vibrațiilor tonurilor primare. 9 (Chm; îs) ~ organometalică Combinație organică ce conține un atom de metal legat de radicalul organic.