cominatoriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: fr comminatoire, lat comminatorius] 1 (D. măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. 2 (Îs) Daune ~ii Sumă de bani care urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.