concurs sn [At: GHICA, A. 625 / V: (înv) ~rșum / Pl: ~uri / E: fr concours, lat concursus] 1-2 Întrecere (sportivă) care se termină (întotdeauna) cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 3-4 Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 5 Contribuție. 6 (Îe) A-și da ~ul (cuiva sau la ceva) A colabora cu cineva sau la ceva. 7 (Îs) ~ de împrejurări Conjunctură (1). 8 (Jur; înv) Încuviințare. 9 (Jur; Trs; înv) Cererea mai multor creditori de a împărți prin judecată averea unui datornic. 10 (Îs) ~ de creditori Situație în care averea unui datornic este insuficientă pentru plătirea tuturor creditorilor. 11 (Trs; gms; iuz) Faliment.