contemplativ, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr contemplatif] 1 Care contemplă. 2 Care este înclinat spre contemplare Si: visător. 3 Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau transformarea realității. 4 (Îs) Viață ~ă Viață consacrată meditației și nu acțiunii.