CONTRIBUȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. Contribuție personală. ▭ Îndeplinirea în întregime și la termen a planului de colectări este o contribuție puternică la întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, la lupta pentru pace și pentru ridicarea nivelului de viață al celor ce muncesc la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Dezvoltarea largă a întrecerii socialiste constituie o contribuție puternică la întărirea și dezvoltarea economiei țării noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5,45. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) la o acțiune. Și-a pus toate cunoștințele la contribuție și a rezolvat problema. 2. Impozit. Moțoc... îi înfățoșase [lui Alexandru Lăpușneanu] planul unei nouă contribuții. NEGRUZZI S.I 143. De la boier pînă la moșnean... toți luau parte la contribuțiile statului. BĂLCESCU, O. I 17. Contribuție directă = impozit perceput de la posesorul bunului sau impozit pe venitul impozabil. Contribuție indirectă = impozit inclus în prețul unei mărfi, fiind astfel perceput indirect de la consumator. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) contribuțiune (GHICA, S. 698) s. f.