COPILIȚĂ, copilițe, s. f. Diminutiv al lui copilă (3). Am și cu copilița asta oleacă de năcaz. SADOVEANU, O. VII 56. Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o albă copiliță Cu ochi dulci, dezmierdători. ALECSANDRI, P. II 90. Pilier am eu copiliță, Ieșeam seara pe uliță, Albă ca o lebediță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177.