cort sn [At: COD. VOR. 171 / V: colturi / Pl: ~uri / E: ngr ϰόρτη] 1 Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-un schelet de țăruși fixați în pământ și acoperiți cu una sau mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, de material plastic etc. Si: (rar) tabernacul. 2 (Îs) Foaie de ~ Bucată de pânză tare, impermeabilă sau de material plastic din care se fac corturile. 3 (Îe) A umbla cu ~ul A fi nomad. 4 (Fig; îae) A hoinări. 5 (Îe) Ca la ușa ~ului În mod necivilizat. 6 (Îae) Dans popular de pe valea Dunării, cu mișcări vioaie Si: (reg) zoralia. 7 (Îae) Melodie după care se dansează „ca la ușa cortului”. 8 (Pop; îe) Ca la ~ Ca țiganii. 9 (Îe) A fi mort în ~ A nu reacționa la nimic. 10 (Pex) Adăpost. 11 (Pex) Sălaș. 12 (Pex) Umbrar. 13 (Spc; Bis; îe) ~ul mărturiei Cort unde se păstra, în templu la evrei, chivotul legii Si: tabernacul. 14 (Bis; îe) În ~urile drepților În rai. 15 (Îrg) Umbrelă. 16 (Îrg; îf colturi) Casă de locuit și dependințe, grajd, șură etc. Si: (reg) acareturi.