cort n., pl. urĭ (mgr. kórti și kórtis, cort, bagaj de tabără, d. it. cortina, perdea. V. cortină). Colibă de pînză, întrebuințată maĭ ales de militarĭ în tabără și de Țiganiĭ nomazĭ. A umbla cu cortu, a fi nomad, a nu avea domiciliŭ fix. A te certa ca la ușa cortuluĭ, a te certa ca Țiganiĭ la șatra lor, cu vorbe urîte. Hora ca la ușa cortuluĭ, o horă la sunetu cobzeĭ, destul de urîtă. Cortu mărturiiĭ, sfînta sfintelor în templu din Ierusalim.