COSTIȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă. 1. Bucată din coasta unui animal cu carne pe ea; cotlet. Vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod. CREANGĂ, P. 5. Ușurelu-s, ușurel, C-am mîncat carne de miel Și costiță de purcel; Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia Și costiță de purcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. 2. v. coastă (3). Foaie verde din costiță, Ridică-te neguriță, De pre pari, de pre nuiele, De pre ochii mîndrei mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 134. Strigă Ghiță Din costiță Să-l apărăm De găini, Că de cîini Nu-i este frică (Rîma). TEODORESCU, P. P. 242.