COVERGĂ, covergi, s. f. (Regional) Coviltir. Cînd s-au văzut singuri în căruța lor, sub coverga de papură împletită, Diacul Radu și Ile Caraiman s-au uitat cu zîmbete mîhnite unul la altul. SADOVEANU, N. P. 18. Pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină... au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU, S. III 14. ♦ Acoperămînt de frunze, de crengi, rogojini sau scînduri, fixat pe stîlpi, servind ca adăpost împotriva soarelui, a ploii etc. Tînăra femeie... a făcut din nuiele și crăci de copaci o covergă mică, și s-a așezat. POPESCU, B. IV 17. Am petrecut șapte săptămîni la fum, în covergi de scînduri și de rogojini. GHICA, S. 521. – Variantă: covercă (STANCU, D. 120, GALACTION, O. I 137, C. PETRESCU, S. 78) s. f.