covîrși (-șesc, -it), vb. – 1. A depăși. – 2. A da pe dinafară, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A copleși. – 5. A învinge, a supune, a domina. Se pare că trebuie plecat de la un sl. *povrŭšiti „a copleși”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca în covîrni › povîrni, probabil sub influența lui cotropi, sau a expresivității mai mari a lui co-. Cf. vîrf. După Pușcariu, Dacor., VI, 313 și DAR, de la expresia rom. cu vîrf „plin”; pe lîngă diferite dificultăți însă, acest tip de compunere ar fi ciudat în rom. După Scriban, din sl. vrŭšiti cu prefix ku. – Der. covîrșitor, adj. (copleșitor; prea puternic).