CRAVATĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei, constînd dintr-o fîșie îngustă de stofă sau de mătase, care se poartă înnodată la gît (mai ales de către bărbați) și ale cărei capete sînt de obicei lăsate să atîrne pe piept. Își pipăi cravata și și-o îndreptă. VLAHUȚĂ, O. A. III 119. Vin’ de-ți pune fracul și cravata albă. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ Cravată roșie (sau de pionier) = basma de formă triunghiulară și de culoare roșie, pe care o poartă pionierii la gît, cu unul din colțurile triunghiului atîrnînd pe spate. – Pl. și: crăvăți (C. PETRESCU, C. V. 52).