CRIMĂ, crime, s. f. Fapt penal (omor, trădare de patrie etc.) considerat de lege ca fiind foarte grav și atrăgînd pedepsele cele mai mari. Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacității de apărare a stalului, spionajul constituie crimele cele mai grave față de popor și de stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42. Regilor pătați de crime, preoțimii desfrînate, Magul, pasa răzbunării, a cetit semnul întors. EMINESCU, O. I 45. ◊ (Foarte des în legătură cu războaiele de jaf și cotropire) Războiul mondial a fost o crimă împotriva umanității. BOGZA, A. Î. 571.