crâmpei² sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: vsl кржпъ + -ei cf crâmpi, crâmpiță, crâmpoi, crâmpot] 1-2 Bucată mică (tăiată sau) ruptă din ceva Si: (pop) căpătâi, căpețel, fărâmă, fărâmiță, frântură, fragment, fracțiune, (reg) curmei, dărab. 3 Rămășiță. 4 Ruptură. 5 Bucată mică. 6-7 (Spc) Scurtătură de lemn (mai mult groasă decât lungă). Si: retevei. 8 (Spc) Capăt de ață. 9 (Spc) Muc de lumânare. 10 Porțiune de pământ între două râpe. 11 (Fig; d. gânduri) Fragment.