cununat², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 169/1 / Pl: ~ați, ~e / E: cununa] 1 Cu cunună pe cap Si: (înv) încoronat. 2 Căsătorit. 3 (Pfm; îe) A nu fi ~ cu cineva (sau cu nimeni) A nu avea nici o obligație morală față de cineva. 4 (Înv; pan) împrejmuit². 5 (Înv) Ocrotit². 6 (Înv) Împodobit drept recompensă. 7 (Înv) Recunoscut drept erou. 8 (Înv) Răsplătit². 9 (Înv) Răscumpărat².