cununie sf [At: PRAV. 513 / V: (Trs) curu~, coron~, (Buc) ~nân~ / Pl: ~ii / E: cunună + -ie] 1-2 Căsătorie (religioasă). 3 (D. o persoană; îla) Cu ~ Căsătorit religios. 4 (Ccr) Cunună (6). 5-6 (Îe) A(-și) pune ~ pe cap (sau pe frunte) A (se) cununa. 7 (Pop; îe) A-i săruta cuiva ~niile A lua parte la cununia cuiva.