CUPRINS², -Ă, cuprinși, -se, adj. (Despre două sau mai multe persoane) 1. Îmbrățișat (unul cu altul). Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77. 2. Cu dare de mînă, înstărit, bogat. Taica era un om cuprins, ținea cîrciumă la Păuna, avea cu ce să mă poarte. SADOVEANU, P. M. 62. Atît era de cuprins, de s-au umplu munții... de turmele și tamazlîcurile lui. CREANGĂ, A. 19. ◊ Substantivat N-am avut în companie decît săraci... Cei cuprinși uite-i unde stau. CAMILAR N. II 72. ♦ (Despre casă, gospodărie) Prevăzut cu cele necesare, bogat. Altă casă mai mare și mai cuprinsă era casa lui Păun Ozun. GALACTION, O. I 155.