CURAJ s. n. (în opoziție cu frică, lașitate; adesea în construcție cu verbele «a avea», «a dovedi», «a prinde», «a căpăta» etc.) Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea ideilor, a convingerilor. V. bărbăție. Curajul de care au dat dovadă partidele comuniste în timpul celui de al doilea război mondial, îndrăzneala cu care au dus lupta pentru adevăratele interese naționale ale popoarelor lor le-a cîștigat stima și simpatia a milioane de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 190. Hei! de-aș avea curaj... ce i-aș mai spune prin întuneric! ALECSANDRI, T. I 53. Ochii lui albaștri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj. NEGRUZZI, S.I 30. ♦ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu șovăi! nu te lăsa! – Variantă: (popular) coraj (PREDA, Î. 10, SADOVEANU, 98, ALEXANDRESCU, M. 32) s. n.