CÎINEȘTE adv. (Și în forma regională cînește) 1. Ca un cîine. ◊ Expr. A înota cîinește = a înota dînd dezordonat din mîini și din picioare. ♦ Fig. Cu o dușmănie ascunsă. Turcul se uită cîinește. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ Fig. (În legătură cu traiul, viața, munca oamenilor) în împrejurări grele, în mod chinuitor. Muncea cu ai lui cîinește, de cum se lua zăpada și pînă cădea din nou. MIHALE, O. 55. ◊ Expr. Cîine-cîinește = cu multă greutate, de-abia, cu chiu cu vai. Cu spinul tot am dus-o cum am dus-o, cîne-cînește, pînă acum. CREANGĂ, P. 234. D-abia, d-abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie. ISPIRESCU, U. 42. – Variantă: (Transilv., Mold.) cînește adv.