CÎNTEC (< lat. canticum, de la cantare, a cînta) Specie a genului liric în care sînt exprimate, într-o formă simplă și melodioasă, sentimente felurite, spontane. Teoreticienii deosebesc diferite genuri de cîntece: erotice, bahice, satirice, naționale sau patriotice. Ilustrat de poeți ca V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga, Șt. O. Iosif, G. Topîrceanu, T. Arghezi, cîntecul are o bogată circulație în lirica noastră, el prezentînd o mare varietate după conținutul emoțional, dar mai frecvent este întîlnit cîntecul de dragoste. Pentru numeroase cîntece s-au creat melodii adecvate, ceea ce le mărește expresivitatea. Adeseori, cântecele se compun anume în vederea execuției lor muzicale, în aceste cazuri, textul poeziei ține seama de nevoile melodiei, refrene, repetiții etc. Asemenea cîntece transpuse pe melodie se numesc romanțe (v.) și cunosc o largă răspîndire. Ex. Dorurile mele N-au întruchipare, Dorurile mele-s Frunze pe cărare... Spulberate și strivite frunze pe cărare. În zadar le caut Visurile mele, Strălucită salbă, Salbă de mărgele... Minunată și pierdută salbă de mărgele... (O. GOGA, Poezii) O altă varietate a acestei specii este cîntecul de leagăn, în care se exprimă, cu multă gingășie, dragostea maternă sau paternă. Însoțite de melodii, ele sînt cîntate la leagănul copiilor. Ex. Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te-alinte Moș cuminte Și să-ți cînte-ncetinel: „Mugur, mugur, mugurel!” Îngeri vin tiptil și-alene, Să te mîngîie pe gene Și mi-ți leagă-n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu-i nime, nime... Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, Musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lîngă prag... Și-a trimis o gîză mică, Să-ți aduc-o scrisorică Și să-ți spună noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce-acum... (ȘT. O. IOSIF, Cîntece de leagăn) În lirica noastră actuală, cîntecul exprimă o mare varietate de emoții și sentimente spontane, datorate împrejurărilor și aspectelor atît de felurite ale vieții noi, socialiste, cu tendințele sale cele mai avansate. Corespondent al cîntecului în limba germană este liedul, ilustrat de poetul H. Heine în Buch der Lieder (Cartea cîntecelor). O eflorescență a liedului ca melodie vocală acompaniată de instrument se dezvoltă în epoca marilor compozitori: Beethoven, Schumann, Schubert ș.a.