Definiția cu ID-ul 571496:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cîrlíg n., pl. e (cp. cu rus. pol. karlik, pitic, d. germ. karl, kerl [Bern. 1, 490]. D. rom. vine bg. kŭrlik, cîrlig de cuĭer, kŭrlĭak, furcă, țăpoĭ, kŭrlug, cață). Vargă (cuĭ ș. a.) de fer (orĭ și de lemn) cu vîrfu’ncovoĭat. Undiță maĭ mare. Butaș de viță tăĭat c’o bucățică de rădăcină. Munt.. Andrea. Fig. Rar. Parte dificilă a uneĭ afacerĭ, nod, cĭot, clencĭ: aicĭ e cîrligu! V. cange, cață, cinghel, gheară, igliță.