CĂCIULĂ, căciuli, s. f. 1. Acoperămînt pentru cap făcut din blană de oaie sau de alt animal. Bună ziua, căciulă (că stăpînu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și scoate) căciula = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui. A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptînd; b) a o duce greu, a sărăci. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în cîini = a fi cu chef, a-și face de cap. (Bun de) să dai cu căciula-n cîini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoană, individ. Cîte cinci lei de căciulă. 2. Obiect în formă de căciulă (1) (care servește ca acoperămînt pentru coșuri, canale etc.). ♦ Partea superioară a ciupercii. – Comp. alb. kësul’ë.