CĂLĂUZI (-zesc) vb. tr. 1 A întovărăși pe cineva spre a-i arăta drumul, a servi de călăuză: zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el fi va ~ ISP. ¶ 2 pr. ext. A îndrepta, a conduce, a îndruma: două diguri... călăuzesc valurile canalului în lăuntrul mării VLAH. ¶ 3 Fig. A povățui, a da sfaturi.