cărămidă sf [At: MARDARIE, L. 195 / Pl: ~izi / E: ngr ϰεραμίδα] 1 Material de construcție artificial, de forma unei piese paralelipipedice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor, de culoare roșie arămie. 2 (Îs) ~ refractară Material de construcție artificial dintr-un amestec cu temperatură de topire foarte înaltă, folosit la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. 3 (Pop; pbl) Capră cărămizie.