dantelă sf [At: (a. 1777), FURNICĂ, I. C. 56 / V: (reg) dant, (înv) dantella, dintella, (nob) dantea, (reg) tantelă / Pl: ~le / E: fr dentelle] 1 Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executate (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc. Si: (reg) bagatelă, cârligei, cipcă, horbotă, (înv) rețea, (reg) șpiț³. 2 (Rar; lpl; îf ~uri) Dantelărie (1).