DARĂMITE conj. (Și în forma darmite; adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) Mai mult decît atîta, cu atît mai mult; dar, dar încă. De ce creștea, d-aia se făcea mai frumos... Darămite de învățat? Învăța ca nealții pe lumea asta albă. ISPIRESCU, L. 161. Niciodată nu primea bucuros laude, nici chiar de la puținii prietini... darmite pe ale acelei mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate. CARAGIALE, N. S. 18. – Variantă: darmite conj.