DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție, care a fost înșelat în speranțele lui; dezamăgit, deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. – Pronunțat: -ți-o-.