DECOR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de pînze pictate, paravane mobile și alte obiecte care servesc la crearea cadrului unei piese de teatru pe scenă. Decorul reprezintă grădina unei mînăstiri. ISAC, O. 147. Decorul piesei, același ca în toate actele. MACEDONSKI, O. II 280. Greul era teatrul romîn pentru care trebuia creat tot: decoruri, piese, personal etc. NEGRUZZI, S. I 342. ♦ Fig. Cadru, fundal, ambianță, loc în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. E numai alb, Ca-ntr-un decor alpin. CAMIL PETRESCU, V. 98. Tu dai naturii palide decoruri. CAZIMIR, L. U. 38. Ca printr-un farmec tabloul se schimbă, se trag pădurile în lături și un minunat decor de stînci se înalță în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 415. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; totalitatea ornamentelor, podoabelor care servesc la înfrumusețarea interiorului sau exteriorului unei clădiri, unei săli etc.