DEGAJARE, degajări, s. f. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei. 1. Răspîndire, exalare. Degajarea căldurii. 2. Eliberare (de o sarcină, de un obstacol). S-a realizat degajarea șoselei. ◊ (Tehn.) Unghi de degajare = unghi pe care fața de așchiere a unei unelte tăietoare (de exemplu cuțitul strungului) îl formează cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. ♦ (Sport) Trimiterea mingii departe de poarta proprie.