DEOPARTE adv. La o oarecare depărtare (de vorbitor sau de alt punct fix), într-o parte; izolat. Stau deoparte și mă uit la ei. STANCU, D. 315. Dumitru mă cheamă deoparte, la ploton. CAMIL PETRESCU, U. N. 288. Nadina fu obligată să se retragă puțin deoparte cu Titu Herdelea. REBREANU, R. I 219. Se opri în fața unui tînăr ce sta deoparte. VLAHUȚĂ, O. A. III 9. – Pronunțat: deo-.