DESCOPERIT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Expus vederii, dezvelit, neacoperit. Îi rămăsese descoperită ceafa cu cîrlionți negri și lucioși. DUMITRIU, N. 104. ♦ (Despre cap) Fără pălărie, căciulă etc. Tac cu toții cu capetele descoperite. SP. POPESCU, M. G. 69. ♦ (Despre case sau încăperi) Fără tavan. Bazin de marmură albă... care se află în mijlocul unui salon mare descoperit și încungiurat de galerii cu coloane. ALECSANDRI, P. II 198. (Impropriu, despre tavan) Sală de spectacol cu plafonul descoperit. ♦ Fig. Fără apărare. Aripă a armatei descoperită. 2. Fără acoperire legală, fără justificare valabilă; p. ext. (familiar) cu lipsuri financiare, fără bani. Casierul a rămas descoperit cu o sumă mare.