DESCREIERAT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre persoane, p. ext. despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155.