DESPINTECA, despintec, vb. I. Tranz. (Rar), A spinteca. Pe muchea cadrului se vede cum mistreții uciși sînt transportați pe spinarea elefanților, și apoi cum slujitorii îi înjunghie și-i despintecă. ODOBESCU, S. III 110. Scoase palușul de la brîu, despintecă zmăul. ȘEZ. VII 13.