DESPRESURA, despresor, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată (prin îndepărtarea armatei asediatoare). Magheru însă și-a împărțit oamenii în două părți. O parte a trimis-o să ocupe biserica din sat, iar cu altă parte a dat năvală și a despresurat pe căpitanul sîrb și oamenii lui. CAMIL PETRESCU, O. I 165. ◊ Fig. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se încrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 510. Din descînt să despresoare Visul Zînei, netrăit. TOMA, C. V. 141. – Prez. ind. și: despresur (CASSIAN, H. 58).