DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.