DEZGHIOCA, dezghioc, vb. I. Tranz. (Cu privire la învelișul unor fructe sau legume) A deschide, a desface, a îndepărta pentru a scoate miezul sau boabele din interior. Sabina, nepăsătoare, începu să dezghioace coaja unei castane. C. PETRESCU, C. V. 117. ◊ Refl. Culesul fasolelor se face prin august, cînd aproape toate păstăile s-au uscat și cînd unele dintr-însele... încep a se dezghioca sau a se desface singure. PAMFILE, A. R. 185. ♦ (Cu privire la porumb) A desface pănușile sau boabele de pe știulete; a desfăca. Și-mi aduc aminte că odată, noaptea la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sîn. CREANGĂ, A. 63. – Pronunțat: -ghio-.