DEZMETICIT, -Ă, dezmeticiți, -te, adj. Revenit în simțiri, adus la realitate, trezit dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc. Constantin, dezmeticit, înfipse în ea cuțitul. GALACTION, O. I 148. Dezmeticit, Paler și-a dezlipit cu greu buzele arse de febra întîmplării misterioase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 119. – Variantă: dezmetecit, -ă adj.