DEZNODAT, -Ă, deznodați, -te, adj. 1. (Despre noduri și despre obiecte fixate cu ajutorul unui nod) Dezlegat, desfăcut. Șiret deznodat. ▭ O mie înnodate, O mie deznodate, O mie să vorbești, O mie nu ghicești (Plasa de prins pește). GOROVEI, C. 293. 2. Fig. (Familiar, despre corpul omului, p. ext. despre oameni) Înalt și slab; deșirat. Stroe era mai subțire [ca Bîlea], întins și deznodat. PREDA, Î. 147. 3. Fig. (Despre gînduri, idei, imagini etc.) Lipsit de concizie, fără șir; dezlînat. Se înscriu fraze deznodate, comparații prea căutate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 12/2.