deșela¹ vt [At: PSALT. HUR. 47^v/25 / V: (îrg) dăș~, (reg) deșăla¹, dșăla, dișala, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșel / E: de(s)- + șale] (Pop) 1 vt (C.i. spinarea unui animal sau, pex, a unui om) A frânge de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a îndoi. 2-3 vtr (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 vt (C.i. animale și oameni) A bate crunt.