DEȘERTAT², -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.