deșertăciune sf [At: (a. 1633) GCR I, 80/22 / V: (înv) deșartaciune, deșar~, deșăr~, ~tațiune, dișăr~ / Pl: ~ni / E: deșerta¹ + -ciune] 1 Lipsă de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță a ceva Si: zădărnicie, (îvr) deșertate, deșertătură, deșerție (1). 2 (Ccr) Ceea ce este lipsit de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță Si: amăgire, iluzie, (înv) deșertare (8). 3 Lipsă de siguranță, de durabilitate, de statornicie a ceva. 4 (Ccr; mpl) Ceea ce este nestatornic, efemer Si: (înv) deșertare (9). 5 Lipsă de sens a ceva. 6 (Ccr; șlp) Obiecte de podoabă inutile. 7 Preocupare pentru lucruri, acțiuni inutile, lipsite de seriozitate. 8 (Pex) Înclinare spre o viață ușoară, imorală. 9 Dorință puternică de a face impresie Si: înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate. 10 Mulțumire de sine exagerată. 11 (Rar; lpl) Fapte care denotă o ambiție, o dorință nejustificată de putere.