DIMPOTRIVĂ² adv. 1. (Cu sens modal) Din contra. Uimitoare e, dimpotrivă, temeritatea cu care... tînărul izvor își afirmă propria-i existență. BOGZA, C. O. 75. Eu cred, dimpotrivă, că e mai cuminte decît noi toți. C. PETRESCU, C. V. 76. ♦ Invers, cu totul altfel. Se putea întîmpla și dimpotrivă, adică fratele, o dată călugărit, să-și dea seama că are o răspundere mai mare. STĂNOIU, C. I. 145. 2. (Cu sens local, rar) Față în față. Dimpotrivă cu ușa, la perete, era o masă acoperită cu pînză de in. CAMIL PETRESCU, O. II 93. Oglinzile.... așezate dimpotrivă, răsfrîngeau lumina, înmulțeau nesfîrșit, d-o parte și de alta, mesele, scaunele. DELAVRANCEA, S. 121.